Există o cale să fiu mai pompos,
Să întorc lumea pe dos, pe dată.
Așa, muștruluind ca un copil nemilos,
Să vezi când apare cinstit, artă.

Luptând să mă dau în stambă,
Că am pus de plăcinta cea mare
Și eu să am cuțitul, tăind orice hibă,
Voi demonstra că sunt cel mai tare.

Păcat peste păcat, voi scoate la iveală,
În judecată s-arunc relele fiare,
Să curăț tot locul de orice boală,
Ce curge nemiloasă prin mădulare.

În propriile mâini aș vrea ca să țin,
Frâiele vremurilor turbate ce se duc, vin.