Ani pribegi se desfășoară,
Gânduri vii mi se perindă.
Din întunecata minte
Totul pare să se stingă.

Se comprimă într-un haos
Visul sumbru, schimbător.
Universul este veșnic,
Trupul este muritor.

Clipe dulci și clipe-amare
În prezent se-ntrepătrund,
Înfloresc precum o floare
Drept în inimă și-n gând.

Îmi învăluie privirea
Într-un nor întunecat.
Unde-s anii ce trecură?
Unde oare au plecat?

Unde este viața însăși
Ce scânteia mi-a aprins?
Oare este-n Universul
Cel cuprins de necuprins?

S-a topit în neantul rece,
Surd, tăcut si sfidător?
De ce oare timpul trece?
De ce-i trupul muritor?