ce om frumos și mortul ăsta dom’le cum își ducea el miresele
prin tot orașul înțolite doar cu cearceafuri muiate în vin
spunea lumea că poartă o flacără îngropată-n călcîi și cînd
trecea pe străzi trupurile negustorilor deveneau lumînari
cu gîtul întins peste tejghele și doamne cum îl plînge femeia asta
( chipul ei seamănă cu o seceră-ntr-o basma noduroasă )
nu muri, mamă muri, că-ți rămîne cinci copii
care n-are ce hali, nici cu ce s-acoperi.
hohotul busuiocului inundă încăperea
clopotele asudă pe tîmpla pietrei,
odată am auzit că poartă-n suflet partea otrăvită
a scoicii la dracu era un om ca toți oamenii l-am văzut ieri
pe străzi lăturalnice abătut ca un glonte în căpățîna
mielului putred în oraș tocmai rula un nou
love story: manole and ana, dragoste la prima zidire…
s- a- ntors la cîțiva pași înaintea mea apoi
ortansa, nevasta negustorului de mărunțișuri, știa de la el
c-a văzut un pește și-un înecat umplînd pîntecul rîului
mulți pot jura că l-au întîlnit agitînd în mîini o funie
lucioasă ( ehei cu banii dați pe ea ar fi putut trăi
fără griji o mahala întreagă)
alte mărturii stiletul o pată sîngerie îmbrățișînd cearceaful
că de-aia zic frumos om și mortul ăsta dom’le.