Iedera albă din mâini ferecate în rocă,
fermionii tandreților cuantica vogă
de semiîntreg spin, vai! lavină de vers
tu! sub freamătul palid, oglindă revers
zâmbet și râs și lacrimă-n fulger, atol!
Umbră de gest din dosul perdelelor, pal,
împreună, sărutul și lutu-n iureș de văz:
nicicând departe, urmele mici și calde
ale uimirii, în perne de piatră, sub tâmplă...