mă bătea un ochi în zarea stângă
unde nu putea întreagă să ajungă
dreapta mă privea pe dinăuntru
niciodată limpede dar mândru

flămânzind cu lumea dimprejur
nu mi-ar fi trecut prin cap să fur
de-ar fi fost să mă sfârșesc de sete
preferam un somn fără regrete

a murit acela mult m-am limpezit
am uitat mândria ce înseamnă
pentru pâine vin eu m-am tocmit
să-ngrop greierii învinețiți de toamnă