Volumul de poezie

Imi dezbin mainile in rugaciune,
Am vazut atatea efecte ale binelui pe pamant,
Incat ma rog sa nu se mai intample nici-o minune,
Macar in atat s-avem candela: intr-un creier de sfant -

Se arde in candele prea mult ulei, cu atata ulei
S-ar picta atatea biserici si manastiri pentru orbi,
S-ar scrie atatea poezie cu sange de frate pe frunze de tei,
Mai hranitoare decat laptele de mama pe care, batrane, il sorbi

Uite, a oprit o masina care merge cu apa, si-a stat o mie de ani
Uite, avioane A380 si pacheboturi de lux au refuzat sa ma bea
Din mare apa peste care trecea odata cu pasul un om, pe aici, prin Balcani,
Si poporul Egiptului il ruga, cu piramide de aur: “Stai, nu pleca !”

Dar a fost vreodata pretul aurului mai presus decat pretul pe rob?
S-a vandut vreodata vreun om pe vreo uncie de vant?
Sufletul unui om s-a vandut pe un leganat de scranciob?
S-a putut masura sufletul unui om cu valoarea unui cuvant?

La inceput a fost un Dumnezeu de pamant,
Care gol a lasat si volumul de poezie al unui mormant.