Frumoasa mea cu ochii verzi
tu mă aștepți dar n-am să vin,
ești prea departe și drumu-i greu
si-n lumea ta eu nu mă pot opri.
Am să-ți privesc frumoșii ochi
din universul infinit,
iar gândurile tale le ascult
cum se-mpletesc cu-a mele gânduri.
Sufletele noastre sunt pline de dureri
dar trupurile se vor uni în vise
când flacăra mistuitoare și plină de dorinți,
va contopi chemările din depărtări.
Nu-ți umbri frumoșii ochi cu lacrimi,
eu sunt urât la chip
iar ochii tăi sunt prea frumoși
și între noi sunt prea mulți ani.

Lorelei, Bucuresti, Mai, 1980