nu vreau să-ți întorc cuvintele pe dos
simt că undeva epuizarea mea fizică
îti va îngrășa
cernoziomul inspirației
poate eu voi fi fundul de ochi
a lui Apollinaire
poate numai cuta sa de pe frunte
șiroaie curg prin ea.

***

nu înțeleg nimic, exiști?
sunt un produs al imaginației tale
o caligramă Apollinaire
ma cauți în spatele paravanului
plin de fuste mute, ai degetele din făină cernută
albe de cuvinte neinventate
bănuite paleontologic într-o altă existență
pe care nu am trăi-o
de frică de noi, dacă nu
de ciuda neatingerii..

****

dacă tu ai înțelege
nevirtualul din păstrarea cuvîntului
dacă migala sulfetească
ți-ar scoate ochii minții
să mă rogi să fiu
să mă rogi să te mîngii
să mă cuvînți înaintea atingerii
dacă..