deschide fereastra: am venit
să cînt memoria și uitarea
cîntecul meu alungă de pe cer
litera nedeslușită a morții
rămîne o rană în apele albe
o simți?

la început e greu: liniștea îmi înfricoșează auzul
tu mă privești, sunt
propriul meu păpușar neîndemînatic
mă împiedic sparg oglinzile
din cioburile lor mă reîntregesc pe furiș
fug în alt vis

deschide fereastra: acum e altcumva
îmi simt eul multiplicîndu-se în exterior
pe deasupra mea cu propria-i imagine
între gheare trece o pasăre
dinlăuntrul ei ouăle albe îmi luminează calea