Un scrasnet surd si timpul, brusc
A-ncremenit intr-o secunda.
Cu gand rebel ce-atarna ciung
Ranita pasare suspina.

Ne-ntelegand ce s-a-ntamplat
De se facu cerul de iasca,
Din praf de stele si taciuni
O drojdie sta sa dospeasca.

Si-ar fi dorit un ultim zbor,
Dar astazi parca nu mai poate,
" de ce" i-atarna de picior
Si aripi moi ii cad pe spate.

Privirea ii apune stins
Pierduta-n timp pe-a sa dorinta,
" de ce" aude ca prin vis
Rasfrant ecou spre ne-fiinta.

Se zbate-n sine lacrimand
Spre ceruri fara de culoare,
" de ce " revine-n al sau gand
Si obsesiv in sine moare.