codul morse
răpăit în geamul meu
mă trezește brusc..

visul continuă transpus în realitate...
ploaia îmi amplifică starea...
deși
dinlăuntrul meu o voce gravă
mă anunță oficial că totul e bine...

totul e bine?
atunci
de ce mă simt de parcă aș fi departe
într-un pustiu imens,
în mijlocul unei ploi torențiale?

n-am unde să fug
nici unde să mă ascund
iar ploaia nu pare a conteni

țintuită de neputință,
confuzia mă desface în stropi

între vis și realitate,
apare curcubeul.