Îmbrățișat de goluri,
având tentacule vagi,
adevărul încet se năruie.
Să-ncerci să ucizi și speranța,
acum-n creier asta-ți stăruie.

Dintr-un voal de minciuni,
te lepezi de tot ce-i mai sfânt,
căutând utmătoarea mișcare.
Vacarmul cuvintelor de la naftalină,
vin cu o ultimă întrebare.

Mi-e dat zilnic
să ascult doar minciuni.
Ascunse zadarnic sub o mască enormă,
se aprind, se sting, iar apar.
Timpul doar trece, nu face minuni.