ce rău ne mână-n viață fără rost
ce tulburări ne fac să vrem pământul
să îl sluțim uitând de legământul
de-a ne da sprijin hrană și-adăpost ?

de ce cu furie oarbă risipim
planeta dată nouă pe vecie
schimbând-o în pustiu din feerie
și toate astea fără să gândim ?

nu cer să ne întoarcem în trecut
dar ape nu mai vreau să tulburăm
vreau codrii defrișați să-i replantăm
să fie-n viitor ca la-nceput

riscăm să pierdem tot și nu ne pasă
schimbând agoniseala-n bogăție
când Terra-i cea mai mare avuție
și locul sfânt ce încă ne e casă