în sunetul torturii cronice
de pe muntele Schimbării
năvăliri dureroase de amintiri
răscolesc sentința rapidă …..
sub fulgerele trecutului imperiu
rațiunea pare monument al ilogicului
biciuită călduros pe ale răcelii suferințe
pierde din existență rămânând nimic
……………………………………
a faptelor mărturie …prezentul e o nebunie
himere ilustre ale idealului devorator de vise
se mișcă cronic împrăștiind stingeri …..
cu al tău martiriu mult dorit vei naște
un gând mai ipocrit…mascat în altă minte….
deține timpul zeu necunoscute cuvinte….
prinse în jurul unui nou prezent.
vei roii cu vreo menire anume egalând necunoscute sume
în care an…în care clipă prăpădită din această lume?
vor mai avea timp oare noi secunde să se mai boteze?
când totul e construit pe ipoteze?