Pianul și-a pierdut clapele negre
Precum o clepsidră secundele
Din partituri notele zboară
în stol, spre alt opus
Întind brațele spre calviatura știrbă
iar degetele-mi fărâmă acorduri
în urechi îmi țiuie tăcerea ce se scurge din ele.
Din partituri notele galopează
în ritmul grăbit al metronomului
Degetele se-nfig în clape disparate
Regăsind printre ele
Spații calde, amintiri
dintr-o vară uitată.
Iată acum am o scuză
Nu-ți mai pot cânta
Iubirea de altădată.