mă-mbrățișează toamna
și își înfige vraja în gânduri ruginite
ce-mi atârnau pe gene,
îmi dezgolește ramul de vise ofilite,
cu buzele crăpate îmi scrijelește somnul.

ești toamna mea iubite
și mă-nvelești în taine,
cu vorbele-ți uscate îmi otrăvești privirea,
tu îmi dorești sărutul pe veșteda-ți spinare
ca să renaști în muguri și rouă
primăvara.

înfășurați în pătură de frunze leșinate
sub soare umed de septembrie ațipim.
-strivește-mă în brațe când somnul mă apasă
învăluie-mă-n șoapte
și hai să ruginim!