|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Legistul fericirii Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1423
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-18 | [Acest text ar trebui citit în espanol] | Calla, quiero escuchar, rompe el sonido el filo del cristal y esa lluvia silenciosa se estrella en los infinitos ojos tristes de los pájaros. Calla, calla, quiero escuchar. Duerme el llanto de un corazón cansado, duerme mi piel cavernaria, mi carne y mis huesos son eco y memoria ¡y gritan y gritan! ¿No puedes callar, acaso tus entrañas gritan también? ¿Tus pulmones quieren aire primitivo, tu estómago carne cruda, o destilar sangre tus riñones? ¿Qué calle, quieres qué calle? Alaridos y silencios se mezclan y la nebulosa nos embriaga… Una memoria implacable palpitaba en la piel pero una marea humana, nos sumergió en la vorágine azarosa del futuro y fuimos, lentamente, dejando de ser. Calla, calla.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate