Acum citesc
o poezie,
cu lingurița...

Până mai ieri,
mă săturam
dintr-un polonic...

Citește mai puțin și des,
mi-a zis terapeutul...
căci iei silabele,
cu-mbucături subtile,
vocalele
le sorbi ușor,
consoanele
le-nghiți cu nod...
și-atât.

"Atât !?" mi-am zis....
că nu e doar atât,
și am aflat...
într-un târziu.

...........................


În ceasul doișpe am aflat
Că se înghite cu scuipat,
Și tot scuipatul meu nu poate
Să simtă ideile toate

Și dacă trece pe gârlej în jos,
Ideea se lovește de gastrită
Cu sucul gastric se amestecă frumos
Și trece-n sânge fericită.

.............................

De-acolo-ncepe valsul ei,
Se prinde într-o horă de idei
Și temătoare pleacă spre aortă,
Știind c-acolo nimenea nu o suportă.

Se încovoaie și se zbate-n atriul stâng,
Se uită cum suratele-i se frâng,
Rupe cu dinții și se uită spre ieșire,
Merge pe leșuri către izbăvire.

.................................

Din sânge, noua cale se arată,
Lumină este ea, lumină prea curată,
Axonii o salută, fac plecăciuni frumoase,
Salutul lor ascunde intenții oneroase.

Iat-o ajunsă-n Sala Tronului Uman
Emoția o cuprinde și plânsul e în van,
Așteaptă-nfățișarea la Gândul-Împărat,
Care-i într-o ședință cu Logica la sfat.

......................................

Acum citesc,
o poezie,
cu pipeta...

Până mai ieri,
mă săturam
dintr-o linguriță...