Mi-e atâta dor de Atelier,
acolo unde creațiile stau la coadă,
din creier iese lent doar fum,
și coatele sincer mă dor.
Mă înegresc la față bunăoară,
și cu toate acestea, îl ador.

E Atelierul meu frumos,
unde am doar cartonașul roșu.
De vine virusul cel deșuchiat
și-mi dictează să mai scriu,
pun imediat mâinile la spate,
căci personajul meu nu mai e viu.

O poză care nu-i prea clară,
râde mai mult pe înfundate.
Ce vrei Doamnă să te dai azi mare?
Tu ai talent, însă numai-n rate.
E Atelierul meu, nu-l ignor,
îmi face viața mult mai colorată.
La scris dacă nu am mai mult spor,
sincer, pe site am fost doar deochiată.