Amintirile dulci ale zilei de ieri
Ies la iveală de prin colțuri de-ncăperi
Și zâmbesc palide în oglinda crăpată
De furia zilelor de altădată.

Amintirile dulci mă privesc prin ochii tăi verzi
Și mă țin bine ca tu să nu mă pierzi.

Nu-mi place să râd, dar vreau să-ți zâmbesc,
Cu zâmbetul meu agonic să te prăbușesc.
Nu știu cine ești, nu știi cine sunt
Dar privirile noastre, purtate de vânt,
S-au întâlnit pentru câteva clipe grăbite
Și au rămas inerte, împietrite.
Apoi s-au spart, și-au urmat calea,
Lăsând în urmă doar un scurt lanț de amintiri…