La capătul unui surâs culcat se află depozitul de uitare
al acestui întreg care ne împresoară.
să fie memoria un prilej al pietrei, sau faptele oamenilor să fie
un loc al gemetelor noastre lângă timp?


câtă legătură poate să aibă perdeaua de la fereastra mea,
care lasă, dimineața, timpul să îmi aducă lumina,
cu spațiul și cu nemurirea?


lucrurile pe care eu le cunosc mărturisesc și altceva
decât propria lor existență.


pe tine nu te-am aflat și te pot asculta vorbindu-mi despre tine.


femeie, limita mea ești tu.