E noaptea vârcolacilor albaștri
Ce ies și se-nfășoară
Pe marginea unei prăpastii
Ce zilnic te-nconjoară.

Așteaptă și privesc cu ochii roșii
Cum victima se cațără încet
Dar cade. Primul dintre ei rânjește
Că-nfometarea lungă a încetat.

Deschide negrul. Valuri de colți galbeni
Lucesc ca fața unui psihopat,
Iar surda umbră peste tine cade
Înfometarea lungă a-ncetat.