unde sunt hulubii în seara asta unde sunt ațele care ne leagă
sub burta paharului vomit până mi se încleștează fălcile

abia mai miști
eu îți continui mișcările
disperarea nu o pot lungi ca pe o gumă ca pe o limbă
uscată
tremurul camerei se lasă în jos ca un copil speriat
rămas singur
după ce i-am ucis pe toți ceilalți
din noi

mestec în lumina largă ochi și unghii
cuțite tocite și caolinul rece
învelesc tot în hârtie colorată de parcă mâine am pleca de-aici
ne-am muta unul în celălalt
inutil

pentru că nemișcarea ta nu mă mai lasă
să fac altceva

unde sunt copiii în seara asta
mâncați cu resturile atârnate de râsul întărit
sub apusul de dincolo de ferestrele căzute

trezește-mă mâine am atâtea de făcut
îngroapă tot să dispară
înghite fiecare fărâmă
mâine vreau să fiu atât de curată iar tu

și tu mai poți fi