Ogorul meu
In satul meu
câte-un bătrân
se mai uită pe geam
pe uliți
din crengi uscate
s-or desprinde
păreri de rău,parfumuri neculese
iar zboruri de cocori
se vor întoarce primăvara
în marea catedrală
cu ochi de ghiocei
și fapte de mătase
cuibarul neculeselor visări
prin valul foșnitor
al noptii.

In satul meu
cenușa drumului
imi orbește visteria inimii
fragede lumini

Să nu uiți,copile
satul tău
cu muzica de îngeri
cu coiful ca un turn
din harfa ei
să făurești
doritul fier de plug

iar tu să ari
în suflet
desțelenind ogorul
cel de moarte.