Ochi sticloși își aruncă privirea in gândurile mele.
În furtuna din mine vor sa găsească disperare...
Ochii mari și răi ai fantomelor pântecoase,
Hrănite de speranțele trecute,
Mă bântuie cu privirea lor flămândă.
Fantomele își cer dreptul
De-a mă arunca în brațele dependenței de trecut.
Dar simt o Mână purtându-mă
Până la geana răsăritului...
Privesc noul început maiestuos
Și mă incred în zorii dragostei,
Ce trec peste negura egoismului meu.