ochii mi se dizolvă
ca două globuri inerte
în cafeaua amară
a trupului tău

lumina lor naufragiază
în fragila ta frumusețe,
insulă pe care se înalță
statuia de fildeș a gâtului tău

irisurile mele îți devin coapse,
iar pleoapele, aripi, cu care
îmi vei mângâia
zi de zi
depărtarea
cu gust de cenușă