Cețuri albe,întinse plutesc în zare
Se lasa încetișor catre pămînt
Cuprind în umezeala lor întreaga vale
Al toamnei văl se lasa pe pămînt

Copacii culorile și le-au schimbat
Într-o pictura a unui pictor talentat,
Dar frigul brumei ușor ia despuiat
Trunchiuri mute rămase stinghere în vant

Scumpele flori s-au dus de mult
Doar foarte rar mai vezi asa,
Căte o floricica mica de parca e o stea
Pierdută în frigul ierbi rece

Pasarile au plecat de mult în ceruri
Spre alte zări mai calde
Doar trecator se mai aude în ceață
Un țipat slab de pescaruș

E ceața deasa și bruma de sub ea
Al toamnei tîrzii veșmant
Ce aduce naturii tarzii mormânt
Pe toate le cuprinde încet sub ea.