putreda e toamna ce ne tine-n brate,
vulturii pursange au innebunit,
de-si preumbla umbra lunga prin fanate
ca pe-o lustruita lama de cutit

ratacirea clipei hiberneaza-n soare,
hohotind izvoare limpezi aramii
si din buze ude predica sfidare
ingerii din strana zorilor de zi

nici un zeu pe-ntinderi aripa nu-si moaie
in tacerea noastra fara nici un chip,
doar porumbul vesnic pe sub cer se-ndoaie,
ii zaresc conturul,ma trezesc si tip