Mă văd pășind pe umbra mea
Și sufletul prea gol e de durerea
Ce trebuia să fie undeva
Trăind acolo și hrănind părerea.

Vie simțirea mea este naivă
Și-așteaptă-ntotdeauna-o perspectivă
Ceva care s-arate calea vieții
Purtând de-a pururi visul tinereții.

Să fii, să poți, să simți ce n-ai simțit
Tot ce de-a pururi lumea a trăit
Totul e nou în lumea ta de gheață
Și numai tu poți să ridici a lumii ceață!