m-am tot ascuns sub piele printre chipuri
compuse-ades dintr-o firimitură
din ce găsești pe-un colț uitat de gură
când te muncești să folosești tertipuri
care te scapă-n fine de arsură
sau de mărunte fire din nisipuri
turnate-n forme de mai multe tipuri
ținând pe umeri osii de trăsură
cu gesturi blânde-mi fac curaj să stărui
ca vorba ce-a dintâi să-și ia avânt
acestui ritm inconsecvent mă dărui
ca să îngân un obosit descânt
dar nu mai vreau să ies și-ncet mă nărui
fără să scot din geamăt un cuvânt


3 mai 2006