Nu am încercat niciodată să ating Luna
Cu degetele întinse.
Nu, alte gânduri mi-au sfâșiat
Limpede trecerea prin iarbă.
Am cunoscut cândva oameni
Cu priviri adânc ațintite
Spre suflet,
Cu visele mari cât merele galbene
Atârnate văratec în pomi,
Și am stat de vorbă cu ei,
Dar i-am văzut topindu-se
Și am înțeles cât de mult
Ar vrea să le iau locul...
Undeva prin ceruri
Un înger se plimbă
Ascultând atent
Străină răsfirarea dintre pași.