Studiind prin enciclopedii și clasoare,
printre brotăcei plutind în formol
pe sub hărți prăfuite ale mandibulei și antebrațului
am tras sticla de pe un insectar pătat cu substanțe conservante
și, între o muscă aurie și o libelulă răstignită,
am dat de diafanul lui trup prelung
cu aripi albe dantelate
încă mai clipea firav.
L-am depus cu grijă pe geam
și am suflat înspre el.
Privea cerul atât de strâmt
și se pregătea să mă părăsească.
Noroc că îngerii nu mor.