Arămiul uscat al tineretii,
Ca o frunza adie
Pe meleagurile vietii
Înversunat de-o dragoste nebuna
Ridic privirea si privesc la lună
În ochii limpezi de tăcere
Întind mâinile si țin stelele in ele
Cerul se apleacă peste capul meu
Nu pot! Mă doare sufletul, mereu,
Atunci,cand ma gandesc la tine
Ma pierd,învolburat de amintire