Seara se lasa si in inima mea,
Imi picura somn pe pleoape si parca
Sufletul meu se inalta spre-o stea
Ce sclipeste mereu si-mi trimite iubirea…
Cat de dor de tine-mi cuprinde fiinta
De-as putea acuma la tine sa vin…
Dar tu esti departe
Intre mine si tine nu-s munti,
Nici dealuri, nici vai, nici paduri…
Ci o lume intreaga, mai mult, ne desparte;
Suntem alte fapturi:
Tu-inger de lumina, bland si frumos,
Eu- om trecator, jalnic, umil, pacatos.
Cum pot eu oare sa-mi inalt dar privirea
Spre cerul unde-ti petreci nemurirea?
Sufletul meu obosit priveste
Steluta ce-n ceruri vioi straluceste
Si gandul meu zboara departe, departe…
Spre granita care prea crud ne desparte.