sunt aici, bunul meu bărbat
pieptănând părul moale
ce mi l-ai descântat azi-noapte,

țin palmele căuș, să poți bea liniștit
și-ardență și suflu și spin
dar mai ales viață,

înțeleg, sunt by-pass-ul inimii tale
al pașilor tăi
care nu stau locului…

dreaptă sunt, cât muntele
să-ți lași poverile în creștetul meu,
nicicând nu mă frâng,
nici iarnă nu plâng

pentru ca tu să-ți poți ascunde tremurul,
să-ți găsești seva, să vindeci rănile
trunchiului tău încercat,
să poți face poame.