Nu-ți afli bucurie până nu știi să suferi;
trecând prin erezie vei învăța să crezi,
că aburii luminii se refugiază-n nuferi,
iar soarele în seva și-n mustul din livezi.

Vei știi că-i scris în zodii, că mi s-a dat în pază,
tăblițele de piatră și bolțile cu chei,
că eu sunt conștiința ideii ce veghează
asupra omenirei și-a bobului de mei.

Vei știi că-s sentinelă la porțile uitate,
apărător de dogmă, din neam de trandafir,
că eu sunt conștiința ideii de dreptate,
și straja neclintită din marile iubiri.

Eu nu știu ce-i odihna, nici somnul greu de noapte,
mereu la datorie, mereu pe meterezi,
sunt însăși privegherea luminii din cetate
și avangarda noua în care Te scrutezi.