În ziua-Þi Doamne,
Când m-or da viermilor,
Lăsând în urmă
gustul ultimului suspin
smuls de priveliștea gurii pruncului
mânjită cu lapte,

În ziua-Þi Doamne,
când eternitatea va începe
cu mireasma picioarelor Tale,

În ziua-ți Doamne,
Când vei șterge orice
lacrimă-mi, și durere-mi, și chin,

Îmi lasă Doamne,
un fir de praf născător de plângere
în ochiu-mi iubiri-Þi;

Să-mi rămână ce-Þi usca
cu ștergura părului.