Nu mă înțelegeți greșit
eu nu aleg versurile,
cuvintele mă caută
cînd soarele moare în fereastră
și lumea moare
în pragul ușii mele.

Nu sînt poet
sînt trist culegător
de frumuseți refuzate
de un exigent
cod de calitate
dumnezeiesc.
Cad precum stelele,
dorințe neîndeplinite
vorbe nerostite
și gesturi întrerupte
înainte de naștere.
Cad și se lovesc
de pagina albă,
cimitir de iluzii.

Nu sînt poet
sînt gropar,
una din atîtea modalități
de a se juca cu moartea
pretinzînd eternități...
Înțelegeți-mă!

Nu sînt nimic.
Mă limitez să închid ușa
și să deschid fereastra,
transformînd
cerul în pagină
pagina în pămînt
și groapa iluziilor
în paradis
particular.