cînd te strecori prin grîu,
vezi bărcile cum se duc
și luntrașii cum cîntă

și rodii veșnic putrezesc
între pereți de zahăr și soare,
iar nuferii îți răspund
în ecouri ciudate și roz

te desfaci în fîșii înțelepte
ca o mască a lunii,
cu pantofi de sticlă
pășești pe o plută de somn
și apoi mergi pe apă,
prin umbră, pe stele

nimic nu mai stă
între tine și Malul cel Alb


(9 martie 2004)