Am să-mi joc soarta la cărți.
Dar mai are vreo importanță?
Câte șanse, câte părți,
toate după aceiași ștanță.

Plutesc-n sfere înalte,
nici nu văd nimic prin jur.
Mă gândesc în altă parte,
prin idei mai fac un tur.

Ideal mi-a fost omul înalt,
soarta mi-a fost cel scund.
Chiar în vis de fac un salt,
sacul l-am nimerit fără fund.

Maniere am vrut să aibe,
cel care îmi era sortit.
Era un șurub, o șaibă,
nicidecum cel potrivit.

Am să-mi joc soarta la cărți,
în ele îmi pun speranța.
Calci în mlaștini și-n bălți,
nu mai are importanță.