ghem de lumină am strâns
din urmele lăsate în zăpada roșie iubito
și am împletit din el un copil
care portă pașii tăi și degetele mele
lenjeria din dulapul
în care încuiam cerul „văzut prin lentile”
am spălat-o în ligheanul
în care am strâns asteroizii
aduși de fazani în grădina pieptului tău

de fiecare dată ascultam cum tace umbra
însă acum e altceva
e alt fel de a privi tăcerea
copilul nostru strigă
a foame a sete a om de lumină
coboară din pat
și dă-i să tragă-n carne
laptele tău de femeie