viața e adesea o ciornă
pe care mâzgălești frânturi dintr-o lecție
învățată pe jumătate

când și când într-un acces de supărare
o mototolești și o arunci prin preajmă
dar cuvintele ies din ea ca un mușuroi de furnici
și se întorc la tine

iar ea se întinde ca un copil ce se trezește
încă o dată înainte s-adoarmă,
ca să soarbă sfârșitul poveștii
pe care întotdeauna îl scrii

direct pe curat