O imagine proiectată la nesfîrșit
pe pînza unui cinematograf
care se scufundă, e soarele -
unul din ochii lui Argus,
acela ce nu se închide niciodată,
un martor incomod, solitar,
în egală măsură real și închipuit.
Zadarnic te ascunzi,
vei fi găsit chiar și în femeia stearpă,
acolo unde nu s-ar fi gîndit nimeni să caute.
Răsare soarele. Aduce fior în lume.
Ce mînă îi taie rădăcinile
de se poate ridica din mare
să plutească pe cer ca o vietate
abia scăpată din ghearele
unui prădător melancolic:
omul?