Ne-am întâlnit, în sfârșit,
undeva pe Younge Street
într-o cafenea franco-italiană.

Dimineața-și lingea penultimii tigri
născuți din flori de valeriană
pe-asfaltul gri.

Lângă noi se adunau frunți de licorne,
rumegau trecutul desfășurat pe masă
își scuturau ritmic coamele enorme,
cu tălpile tu sprijineai o focă nisipoasă
întoarsă cu înotătoarele dorsale spre lume.

Și când din dunga cerului a plouat
am făcut schimb de volume.

Foca s-a-ntors tentativ pe partea fierbinte,
Madona din stânga pruncului ne-a fotografiat,
în marsupiul luminii, tigrii scânceau cuminte
iar licornele levitau diafan în aerul rarefiat.

Când am plecat,
fețele noastre întoarse spre miezul luminii
licăreau naiv în inima revolută a mulțimii,
dintr-o dată, mult mai bună, ai remarcat?

22 iunie 2002

Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania, București



M-am întâlnit cu Adria în Toronto acum o lună.
Surpriza a fost, sper, plăcută bilateral. Saltul din virtual în real e o experiență teribilă pentru că nimeni nu e așa cum ne imaginăm din cuvintele sale postate în texte și comentarii.
Adria, lumea va rămâne cu siguranță mai bună decât am găsit-o! Tu ești un exemplu elocvent în sprijinul acestei afirmații.

Iată fotografia întâlnirii noastre: