E Anul nou și sună clopoțelul
Cu glas de Labiș vin colindătorii,
Plugul răstoarnă brazda cu oțelul,
Se scutură de amintire norii

Buhaiul geme-adânc și parcă plânge,
Din lacrimă să nască iar poetul,
Zvonuri se țes și neaua-n ochi, cu sânge
Ne-acoperă încetul cu încetul.

Glasul de foc ce ne trezește iară
"Treziți-vă! vă vin colindătorii!"
Și toată noaptea asta ne e vară,
Þin clopoțeii toți isonul verii.

Să colindăm de Sfîntă pomenire
Cu ton duios din scâncetul mioarei
S-aprindem lumâări de amintire
Și-o lacrimă la Moartea căprioarei.