urcam scările tu aruncai cu vorbe ciobite după mine
erai sus și lumea ți se părea un bob de mei în ciocul canarului meu
nu mai are pene decât în exterior și cântă despre nimicuri
acum taci de-aș cunoaște motivul n-aș mai vorbi nici eu asta sincer
uite ultimul fulg pe sprânceana ta cum se joacă
ține-l acolo nu-l lăsa să ningă în poală

pe mine lovește-mă tare știu că asta îți place foarte mult
dă cu pietre poate așa mă vei iubi
nu contează culoarea doar că alea albastre nu-mi prea plac
mai ales să le văd înfipte în mine zilnic
așa pe lângă ele să mă mișc încet și să nu știu
că pot fi scoase