Mâna ta ce mi-ai întins
A mângâiat
Atâta plâns,
Cât nu poate cuprinde marea,
Nici câtă rouă
Are zarea...
Și din a perlelor șirag
Să fac colan
Pentru alt
Drag?...
Din plânsul
Obositei pleoape
Stă moartea visului
Pe aproape…
Și nu mai pot
Iar să rostesc,
Cuvântul magic...obosesc...