pereți de flăcări portocalii-albăstrui
pulsează sub un cer moale și lipicios
într-un univers cald
păstrat în memoria trupului
ca amintirea celui dintâi paradis
mascat în culori de iad

expulzarea în albul fosforescent
dă corpului gol senzația
unei încordări prelungite
pe o treaptă de sticlă

sub pleoapele abia descuiate
ochii răscolesc prematur cerurile
cuvinte premeditate încep
dirijarea proceselor fiziologice

viața începe și ea să clocotească
zadarnic

de jur-împrejur doar
arhitecturi de beton
de o simetrie monotonă
și lipsită de sentiment