Mănuși de protecție mă apără de pedepse nedorite
aplicate pe o mâna zdrobită de atâtea strângeri
contacte tactile ce mă traumatizează prin ipocrizie
și-mi provoacă dependența ce mă face să mă simt om
dacă aș doar eu într-o lume de animale
m-aș simți mutant ce invadează spațiul sacru
condus doar de instinctele primare de supraviețuire
și-n care cuvintele par săgeți ce amenință normalul
sintetizat doar în mișcări de hiene și răcnete de putere
oamenii sunt oaza de oțet în care se-neacă dimensiunile cerești
în care sunt împrăștiate haotic jocuri de minute
fisurate în găurile negre ale unui suflet apus
înainte de-a se fi răzbunat pe vântul ce i-a spulberat destinul
mă apasă pe umeri vorbele ce se chinuie să-mi intre în urechi
căci ziduri de decepții mă inchid într-un copil surd
ascuns în repulsiile folosite drept oglinzi de negură
ce mă-mpiedică din zborurile spre viitor
ținundu-mă captivă în resemnarea falsă
fragmentată în mii de uși ce se închid ermetic...