Ascunsă în gânduri și lustruită ca o piatră de râu
Însângerată în teacă, ferecată la brâu
S-a furișat piraterește, a desfăcut otgoanele
De atunci au început alergăturile, goanele...


A sunat alarma în instincte, pe coridoare
Vântul, afară, ștergea puntea generațiilor următoare
- Încearcă-mă, am strigat, sunt numai bun de murit!
Precum apa care curge spre foc, la asfințit.


Mi s-a încheiat cartul: "-Ostenește în milă și pază!"
Răpuse de întuneric, de fulger și groază
Amintirile se refac fără nume și trebuință.
Sună în ceruri o goarnă, cântec de biruință.